|
|
E timpul ca Securitatea sa fie repudiata (I)
de Ion Mihai Pacepa
Romania si Rusia sunt singurele tari in care trecerea de la comunism la democratie s-a facut cu ajutorul armelor si al varsarii de sange. Celebrul istoriograf american John Lukacs, acum in cea de-a noua decada a vietii, explica aceasta prin izolarea geografica a celor doua tari: "Catedralele Evului Mediu, Renasterea, Barocul, Iluminismul, toate aceste epoci istorice care au civilizat Europa, nu au existat in Rusia, Romania, Moldova, Oltenia, Wallachia, Basarabia". Cu alte cuvinte, Romania nu ar fi facut parte din Europa. Ma numar printre admiratorii lui Lukacs, dar si ai tarii mele natale. Regatul Romaniei in care m-am nascut a fost unul din epicentrele culturii europene, iar capitala ei se numea, sugestiv, Le Petit Paris. Gheorghe Sincai, care a infiintat peste 300 de scoli in limba romana, ocupa un loc de cinste in panteonul iluministilor europeni, alaturi de Voltaire, Diderot si Herder. Nicolae Balcescu, sufletul Revolutiei din 1948, s-a format la scoala Revolutiei Franceze. Iar George Enescu, Constantin Brancusi si Traian Vuia, titani ai muzicii, artei si respectiv stiintei europene, s-au nascut si format in Romania. In 1945, aceasta Romanie a fost insa cotropita de un gigant feudal care i-a ucis zeci de mii de fii si a transformat-o intr-un fel de samoderzhaviye, traditionala forma de totalitarism rusesc in care un dictator conduce tara cu ajutorul politiei sale politice. In decembrie 1989, dupa ce poporul roman s-a autoeliberat, zidul care a separat-o de restul lumii, precum si barierele ridicate de comunisti intre cetatenii Romaniei si aristocratia ei au fost treptat demolate. O noua generatie de romani se straduieste acum sa creeze o noua identitate nationala, competitiva cu lumea occidentala contemporana.
Lukacs este unul din cei mai en vogue si prolifici istorici contemporani. Lista sa de carti si studii cuprinde 47 de pagini, iar expertiza lor se extinde de la radicalismul neo-Whiggish al secolului al XIX-lea pana la istoria cantitativa si psihologica contemporana. Cand am terminat de citit cele 935 de pagini ale cartii "Remembered Past", am regretat ca Lukacs nu a scris si un al doilea volum. "Duelul" sau dintre Churchill si Hitler este fascinant. "Hitler of History" explica populismul acestui tiran mai convingator decat toate studiile anterioare. Iar "A New Republic: A History of the United States" face una din cele mai autorizate analize ale Americii de la Tocqueville pana in zilele noastre.
De ce greseste atunci Lukacs in privinta Romaniei? Datorita viziunii sale despre comunism: "O erezie ruseasca impusa in Europa cu forta armelor si mentinuta la putere prin teroarea politiei politice". Potrivit lui Lukacs, comunismul a avut "tractiune in randul maselor" doar in Rusia, iar in Europa a fost impartasit numai de "intelectuali deranjati mintal". In viziunea lui, "daca Hitler ar fi capturat Moscova si ar fi invins Stalin in 1941, comunismul si comunistii nu ar fi existat in Europa".
Pentru Lukacs, Rusia nu face parte din Europa. Faptul ca zeci de mii de luptatori impotriva comunismului continua sa fie nereabilitati in Rusia si Romania dupa 15 ani de la colapsul acestei erezii l-a determinat pe Lukacs sa conchida: comunismul a avut tractiune de masa si in Romania. Ca atare, el a trasat frontiera politica a Europei la granita de Vest a tarii noastre. Lipsa de respect a guvernelor postcomuniste ale Romaniei fata de lege si proprietate, care sunt sfinte in Europa, intareste, in viziunea lui Lukacs, concluzia ca Romania nu ar fi apartinut culturii si democratiei europene.
Daca traiesti doua vieti, ai mult mai multe sanse sa intelegi istoria. In cealalta viata, de general comunist, am fost implicat in supravegherea informativa generala a populatiei Romaniei si am acumulat nenumarate dovezi ce au atestat ca majoritatea zdrobitoare a romanilor a detestat comunismul. De aceea, inchisorile Securitatii au fost pline cu detinuti politici. Dupa ce Zidul Berlinului a fost demolat, romanii au avut insa nesansa de a fi condusi de fosti comunisti formati politic in Moscova, care, spre deosebire de Havel si Walesa, au recurs la dualitate politica pentru a mentine Romania in sfera de influenta a comunismului. In timp ce isi exprima public loialitatea fata de NATO, noul presedinte al Romaniei semna in secret un acord cu Moscova (1990) prin care se angaja sa nu adere la nici o "alianta militara in detrimentul Uniunii Sovietice". In timp ce Guvernul Romaniei proclama public ca a incetat subordonarea informativa fata de Moscova, serviciile sale secrete erau antrenate in cooperari secrete cu serviciul de spionaj rus pentru compromiterea consulului SUA la Bucuresti, Mark Sullivan, si recrutarea sefului rezidentei CIA din Bucuresti, Harold Nicholson (care in 1997 a fost condamnat pentru spionaj in SUA). Ambele operatii au fost conduse de Virgil Magureanu, seful SRI, si de Fiodor Bondari, ofiter al serviciului de spionaj rus (Tsentralnaya Sluzhba Razvedki), care lucra sub acoperire diplomatica in Bucuresti.
In noua mea viata ca american am inteles ca repudierea trecutului constituie unul din cele mai dificile momente ale trecerii de la dictatura la democratie. Germaniei i-au trebuit cinci decenii ca sa ajunga acolo. Abia in 1992, contele Klaus von Stauffenberg si ceilalti germani care l-au "tradat" pe Hitler au putut fi reabilitati in cadrul unei impresionante expozitii itinerante inaugurate la Biblioteca Congresului din SUA. Am fost prezent la deschiderea ei si am inca vii in minte cuvantarile cancelarului german si ale presedintelui SUA, care au explicat de ce a fost nevoie de atatia ani pentru a-i reabilita pe cei care au ajutat, intr-o forma sau alta, lupta puterilor aliate impotriva nazismului. "Nazismul s-a nascut in Germania", au subliniat, repetat, ambii vorbitori.
Din aceeasi cauza, abia in mai 1998 Parlamentul german a putut adopta Legea pentru anularea sentintelor si reabilitarea completa a celor condamnati pentru motive politice de regimul nazist. Horst Heyman, presedintele comisiei parlamentare care a redactat aceasta lege, a cerut scuze poporului german pentru faptul ca Parlamentul a avut nevoie de 50 de ani ca sa ajunga aici. Acum insa, germanii care au luptat impotriva nazismului si comunismului sunt onorati in grandiosul muzeu al istoriei Republicii Federale a Germaniei (Haus der Geschichte der Bundesrepublik Deutschland).
Comunismul si cainele sau de paza, Securitatea, nu s-au nascut in Romania. Ele au fost exportate acolo de Moscova si nu ar trebui sa asteptam o noua generatie de romani pentru a le condamna crimele. In plus, Romania are acum o noua clasa de mijloc, care a alungat criptocomunistii de la putere, si un presedinte dornic sa adopte o lege a lustratiei. Un Parlament curatat de fostii securisti si comunisti va putea adopta o lege care sa anuleze sentintele, inca in vigoare, ale miilor de oameni ucisi sau condamnati de Securitate si sa creeze un muzeu al crimelor comunismului menit sa evite repetarea unor asemenea aberatii.
In spatele aparentei de frivolitate a interviului pe care l-am acordat recent Jurnalului National a stat intentia comuna, a conducerii ziarului si a mea, de a apropia Romania de momentul istoric al reconcilierii cu trecutul. Intentionam sa continuam acest efort.
E timpul ca Securitatea sa fie repudiata (II)
de Ion Mihai Pacepa
Aproape un milion de romani se afla in Germania. De ce leaganul Gestapoului si al Stasi este mai atractiv pentru ei decat caldura si frumusetile patriei? Pentru ca Germania a eradicat de mult aceste odioase politii politice. Guvernele Romaniei continuau sa conduca insa tara cu ajutorul securistilor, care o transformasera intr-un jalnic feudalism al secolului al XX-lea. In Germania, doar istoricii isi mai amintesc de Gestapo si Stasi. Securitatea continua sa fie insa pe buzele romanilor.
In anii 1950, cand am condus rezidenta de spionaj a Romaniei din Germania, am vazut cum Reich-ul hitlerist a fost demolat. Wehrmacht si Gestapo au disparut. Criminalii politici au fost judecati. Nazistii au pierit din viata publica. Cand m-am reintors, RFG era o democratie infloritoare, al carei Wirtschaftswunder o facuse liderul Europei.
Am fost in Berlin cand Zidul a fost demolat si am vazut si cum RDG a disparut in neant. Ministerele ei au fost desfiintate. Militia (Volkspolizei) a fost abolita. Armata s-a evaporat. Nimeni nu a plans dupa ele. Diferenta dintre cele doua Germanii era ca dintre zi si noapte, si RDG-istii au inteles ca lumina nu vine intotdeauna de la rasarit.
Stasi a incercat sa se salveze schimbandu-si numele... tactica folosita ulterior cu success de Securitate si KGB. Peste noapte, Stasi s-a rebotezat AfNS (Amt fﾐr Nationale Sicherheit, Oficiul Securitatii Nationale) si a pretins ca este o noua institutie. Guvernul RFG a fost insa diferit de cel al Romaniei postcomuniste. In dimineata de 11 decembrie 1989, toate intrarile celor 18 cladiri de pe Normannen Strasse, unde se afla centrala Stasi, erau sigilate. Anunturi lipite pe usi anuntau ca Stasi/AfNS a fost desfiintat si ca sediile au fost preluate de un Comitet Cetatenesc de Stat (Staatliches Burgerkomitee). Am vazut stupoarea de pe fetele stasistilor.
Curand, 16 din aceste cladiri au fost vandute unor firme private. Celelalte doua au devenit muzeu, unde oamenii aprind si azi lumanari in memoria victimelor comunismului. Bundestag-ul a interzis apoi stasistilor sa ocupe pozitii in aparatul de stat si sa candideze in alegeri. Stasi a disparut, si numele ei se regaseste doar in cartile de istorie.
Nimic similar nu s-a intamplat in Romania post-Ceausescu. Nimeni nu a fost judecat pentru crimele comunismului, desi el a terorizat milioane si a ucis zeci de mii de oameni. Majoritatea institutiilor ceausiste au fost mentinute cu noi nume pe frontispiciu, dar cu aceiasi oameni la carma. Securitatea a fost rebotezata, dar a ramas incadrata cu ofiterii care l-au slujit pe Ceausescu pana si-a dat duhul.
In 1978, cand am parasit Romania, Securitatea era un stat in stat, ca si Stasi in RDG. La scurt timp dupa aceea, presa occidentala anunta ca Ceausescu a schimbat o treime din ministri, a inlocuit patru membri ai Comitetului Politic Executiv si a rechemat 22 de ambasadori. Toti erau ofiteri de Securitate conspirati, ale caror state de salarii suplimentare erau semnate de mine. Nici unul nu a fost expus oprobiului public; multi continua sa detina pozitii importante in tara.
Primul presedinte al Romaniei postcomuniste nu s-a grabit sa-si creeze un partid cu care sa guverneze, ci un amalgam politic care sa-i spele imaginea si o politie politica personala care sa i-o protejeze. La 22 decembrie 1989 el a creat Frontul Salvarii Nationale si l-a umplut cu comunisti. La 26 martie 1990 el a rebotezat Securitatea ca Serviciul Roman de Informatii (SRI), a pus la carma ei un securist conspirat, care-mi fusese subaltern (Virgil Magureanu, cod – Mihaila Mihai), si a semnat un decret prin care si-a subordonat noua institutie.
Presedintele a anuntat ca va mentine temporar in noul serviciu doar un numar limitat de securisti specialisti in cifru si computere. Pentru a fi convingator, a introdus in Proiectul Legii de Organizare si Functionare a SRI (Art. 27 alin. 2) care prevederea: "Nu pot fi incadrate in Serviciul Roman de Informatii persoanele care, facand parte din structurile represive ale statului totalitar, au comis abuzuri, informatorii sau colaboratorii securitatii, precum si fostii activisti ai Partidului Comunist Roman". Curand a iesit insa la iveala ca mai toate cadrele SRI erau fosti securisti, si presedintele a modificat tacit acest articol. In forma finala, Legea SRI stipuleaza: "Nu pot activa in Serviciul Roman de Informatii persoanele care au fost gasite vinovate pentru fapte indreptate impotriva drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului". (Tineretul Liber, 8/9 februarie 1991) Cu alte cuvinte, numai Ceausescu nu putea face parte din SRI. Primul adjunct al SRI, generalul Mihai Stan, a incercat sa explice de ce trona peste securisti: "Chiar daca au apartinut unei anume organizatii, acesti oameni nu si-au facut decat datoria, de care s-au achitat cu pricepere si onestitate, cum fac si acum". Asa au incercat sa se dezvinovateasca, fara succes, si Gestapovistii in procesele nazismului de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.
Germania atesta convingator ca mentalitatea oamenilor poate fi schimbata. De regula insa ea se schimba sub actiunea mediului inconjurator si, din pacate, dupa 8 ani de la crearea SRI mentalitatea ofiterilor sai nu diferea substantial de cea a securistilor. La 22 ianuarie 1998, politologul Dan Pavel (specializat in intelligence, in SUA, unde a avut profesor pe amiralul Stansfield Turner, fost director CIA), a tinut o conferinta la Institutul National de Informatii, subordonat SRI, in care a descris comunismul ca "un regim de doua ori ilegitim: o data fata de natiunile pe care le-a subjugat impotriva vointei lor, distrugandu-le elitele, traditiile, societatile; si a doua oara fata de valorile democratiilor liberale". Potrivit scrisorii trimise de Pavel Palatului Cotroceni, "reactia studentilor, incurajati de unii dintre profesori, a fost de un virulent nationalism, antioccidentalism si, mai ales, antiamericanism; unii au facut chiar elogiul Securitatii, care cica ar fi fost «patriotica», a lucrat pentru interesul national". In scrisoare se arata de asemenea ca o buna parte a acestor studenti provine din familiile unor fosti ofiteri de Securitate.
Germania nu ar fi ajuns paradisul politico-economic de azi cu Gestapo si Stasi la carma. Romania are milioane de oameni neintinati de Securitate, care pot transforma bogatiile, traditiile si frumusetile ei intr-un alt paradis. Sper ca noua guvernare a tarii le va da aceasta sansa.
E timpul ca Securitatea sa fie repudiata (III)
#
de Ion Mihai Pacepa
Gloantele suierau inca deasupra Bucurestiului cand Stasi a devenit prima, si pana acum ultima, politie politica comunista a carei activitate a fost dezvaluita public integral. Numele ofiterilor, informatorilor si colaboratorilor (Innoffizielle Mitarbeiter) sai au fost date publicitatii. Persoanele urmarite au putut lua cunostinta de continutul nesterilizat al dosarelor si documentelor care le priveau. La deschiderea oficiala a uriasei arhive Stasi, ale caror rafturi puse cap la cap depaseau atunci 290 km, am revazut fisierele sale rotative importate de la Securitate cand eram la carma ei. Un raport secret al Comisiei Gauck atesta continuitatea acestei cooperari: cand Zidul Berlinului a cazut, Stasi a transportat cateva mii de dosare ultrasensibile la Bucuresti, spre a fi pastrate pana ce "ordinea va fi restaurata". (Informatia a fost dezvaluita ulterior de Stephen Kinzer in "East Germans Face Their Accusers", The New York Times Magazine, 12 aprilie 1992, p. 26. Nu am auzit ca aceste dosare sa fi fost restituite RFG de guvernul roman). Chiar si expertii vest-germani, care credeau ca stiu totul despre Stasi, au fost surprinsi de amploarea retelei sale informative. Numai in Erfurt, oras cu 200.000 de locuitori, au fost identificati peste 50.000 Innoffizielle Mitarbeiter. Majoritatea acestora au fost, la randul lor, supravegheati de Stasi, care – ca si Securitatea – nu avea incredere in informatorii sai. Scriitoarea Christa Wolf, membra a CC al Sozialistische Einheitspartei Deutschlands, este doar un exemplu. Pe langa dosarul ei de colaborator au fost gasite alte 42 de dosare de urmarire individuala. Amploarea supravegherii informative a fost alta surpriza: 65% din totalul locuitorilor au facut obiectul ei; intreaga corespondenta postala cu strainatatea si 40% din cea interna au fost cenzurate; toate convorbirile telefonice internationale si circa 35% din cele interne au fost interceptate. Rezultatul: Stasi a deschis peste sase milioane de dosare de urmarire individuala pentru 30% din populatia tarii. Pana acum, peste 1,5 milioane au cerut sa-si vada dosarele Stasi. Doar cativa au avut insa taria sa le discute public. Vera Wollenberger, care dupa unificarea Germaniei a devenit membru Bundestag, este una dintre ele. "Nu doresc nimanui sa treaca prin ce-am trecut", a spus ea. In dosarele de urmarire, a gasit note semnate "Donald", care cuprindeau detalii intime. "A fost o teribila agonie", a spus Vera. "Donald" era sotul ei, Knud, cu care avea doi copii minori. Securitatea nu a fost mai prejos. Din cauza ei, Romania a avut cele mai multe sinucideri pe cap de locuitor. Dupa rasturnarea lui Ceausescu, Securitatea a devenit sinonima cu teroarea comunista. Occidentul a asteptat, fara succes, ca Romania sa mearga pe drumul Germaniei. Bucurestiul insa nu a abolit de facto Securitatea, nu i-a deschis arhivele si nu a publicat identitatea ofiterilor si a informatorilor sai, care terorizasera tara peste cinci decenii. Patru ani mai tarziu, guvernul roman a decis ca a sosit timpul sa reabiliteze aceasta odioasa institutie. In 1994, SRI a publicat Cartea Alba a Securitatii si a distribuit-o gratuit in tara si peste hotare. Aceasta imensa dezinformare (1.947 de pagini), care nu sufla o vorba despre teroarea Securitatii, incearca sa convinga populatia ca ea a slujit interesele tarii intr-o anumita "etapa istorica" si ca deci fostii sai ofiteri pot fi folositi in serviciile secrete de azi. In decembrie 1989, Ceausescu a fost condamnat pentru genocid comis cu ajutorul Securitatii. Acum, aceiasi oameni care l-au executat trambiteaza ca Securitatea a servit interesul tarii. Cand au mintit? Potrivit unor date oficiale, in 2002, circa 50% din efectivul serviciilor secrete erau constituit din fosti securisti. De la Nestor Ratesh, fost director al REL pentru Romania, am aflat ca arhivele sensibile ale Securitatii continua sa ramana secrete chiar si atunci cand presedintele Romaniei a aprobat ca ele sa fie deschise fara restrictii. REL a obtinut o astfel de aprobare, dar din dosarele consultate pana acum de dl Ratesh lipsesc sute si sute de pagini referitoare la asasinatele si celelalte crime comise de Securitate impotriva REL. Evident, serviciile secrete continua sa ramana stat in stat si in Romania de azi. Cartea Alba l-a incurajat pe generalul Nicolae Plesita, fost sef al Securitatii interne si apoi externe, sa apara cu regularitate pe micile ecrane spre a propovadui "rolul pozitiv" al Securitatii in istoria Romaniei. L-am vazut. El continua sa fie om al pesterilor si sa exude acelasi primitivism ca in 1978, cand m-am rupt de Securitate. Atunci Plesita teroriza Europa libera si disidentii anticomunisti. Acum are un nou dusman: inamicii Securitatii. In emisiuni tv fara cap si coada, el arunca vitriol in criticii Securitatii si incita fostii sai subalterni sa execute sentintele pronuntate de "justitia" lui Ceausescu impotriva celor care au "tradat-o". Unde esti Tu, Tepes Doamne? Am cooperat cu Directia Supravegherii Teritoriale a Frantei (DST), care l-a arestat pe "Sacalul", si cunosc detaliile simbiozei sale cu Plesita. Infamul asasin a fost dotat de Plesita cu arme, explozivi si milioane de dolari, pentru a teroriza REL si emigrantii anticomunisti. "Carlos" putrezeste acum in inchisoare. Plesita continua sa spele insa mintile romanilor cu ideea ca Securitatea a fost get-beget romaneasca si ca asasinatele sale ar fi servit interesul national al Romaniei. Mao Tse-Dun spunea ca o minciuna repetata devine adevar. Azi nimeni nu-si mai aminteste ca primul sef al Securitatii a fost generalul NKVD Panteleimon Bondarenko, romanizat Gheorghe Pintilie, si ca adjunctii lui au fost tot NKVD-isti: Vladimir Mazurov, romanizat Vladimir Mazuru, si Boris Grünberg, alias Alexandru Nicolski. In 1951, cand am devenit ofiter, NKVD-istii ocupau mai toate posturile de conducere ale Securitatii. Misa Petrov (Petruc), Piotr Gonciaruc (Petre Petrescu), Vladimir Gribich, Viktor Nikonov, Mikhail Boika (Burca) si Mihai Dulbergher (Dulgheru) sunt doar cativa dintre ei. Nimeni nu-si mai aminteste azi nici ca PCR, care pana in 1945 s-a numit Partidul Comunist din Romania, a fost condus tot de cetateni sovietici: Elek Koblos (1924-1928), Vitaly Holostenko (1928-1931), Aleksandr Danieluk (1931-1935), Boris Stefanov (1935-1940) si Istvan Foris (1940-1944). Securitatea, ca si comunismul, a fost importata in Romania. Ea a servit interesele Moscovei, nu ale Bucurestiului. In 1993 parlamentul cehoslovac a votat "Legea caracterului ilegal al regimului comunist", care a interzis cainilor sai de paza, ofiterii fostei politii politice, sa ocupe pozitii de conducere in viata politica si in aparatul de stat. Parlamentul ungar a votat "Legea Lustratiei" si a creat un Tribunal al Lustratiei. Pana si Albania a interzis fostelor cadre ale politiei politice sa ocupe pozitii in guvern, parlament si aparatul de stat. Este timpul ca si Guvernul Romaniei sa pliveasca Securitatea din glia tarii si securistii din aparatul de stat.
E timpul ca Securitatea sa fie repudiata (IV)
de Ion Mihai Pacepa
Muzeul STASI si imensa Haus der Geschichte der Bundesrepublik Deutschland (Muzeul de Istorie al Germaniei) atesta irefutabil ca STASI si surorile sale din fostul bloc sovietic au fost create de NKVD dupa chipul si asemanarea sa. Guvernele Romaniei continua sa propage insa insinuarea comunistilor potrivit careia Securitatea ar fi fost creatie romaneasca. Cartea Alba a Securitatii (SRI, 1994) sustine chiar ca aceasta a fost patriotica si ca a servit interesele Romaniei. Este o insulta la adresa celor peste 200.000 de romani ucisi si torturati de Securitate. In 1999, SIE a publicat Romania’s Foreign Intelligence Service, Historical Documentary care insinueaza ca DIE ar fi continuat traditiile serviciului de spionaj creat de Regele Ferdinand in 1929. Este un alt neadevar. DIE a fost serviciul de spionaj al Securitatii si a fost creat tot de Moscova. Cand am devenit ofiter DIE (1955), salariile sale, ca si ale restului Securitatii, erau platite la 20 ale lunii spre a marca ziua de 20 Decembrie 1917, cand Lenin a creat Ceka. Majoritatea conducerii DIE era formata din NKVD-isti care lucrasera pentru Moscova in diferite tari europene. Coloneii Eugen Sabau, Wilhelm Einhorn, Adalbert Iszack si Ernest Rosza sunt doar cativa din ei. Moscova i-a dotat cu identitati romanesti, dar nu i-a putut face sa vorbeasca corect romaneste. In acei ani insa, cu cat accentul cuiva era mai slavon, cu atat pozitia lui in DIE era mai inalta. Securitatea, ca si celelalte politii politice interne si externe din fostul bloc sovietic, a fost creata de SMERSH, o unitate NKVD insarcinata sa demoleze serviciile secrete din tarile "eliberate" de Armata Rosie si sa le inlocuiasca cu organe de tip sovietic. In 1947, SMERSH, care a fost una dintre cele mai sangeroase unitati NKVD, si-a schimbat numele in Directia a III-a pentru a i se pierde urma. Seful SMERSH, generalul Viktor Abakumov, si-a indeplinit atat de stralucit misiunea, incat in 1950 a devenit ministrul Securitatii Statului (MGB). Activitatea SMERSH este descrisa in cartea "Voyennye Chekistii" publicata de NKVD (1947) sub semnatura lui Sergey Ostrakov. Filiala SMERSH din Bucuresti a avut regim special, deoarece tara era condusa de un rege care intorsese armele contra nazismului si avea un guvern aprobat de puterile aliate. De aceea, SMERSH a fost autohtonizat ca Brigada Mobila, iar seful ei, colonelul NKVD Boris Grünberg, a fost romanizat ca Alexandru Nicholschi. La 30 decembrie 1947, regele a fost fortat sa plece in exil si Nicholschi l-a escortat pana la Viena. Romania a devenit Republica Populara si Brigada Mobila si-a putut, in sfarsit, executa misiunea. Ea a arestat ofiterii SSI si pe cei din Siguranta Statului (majoritatea a murit in inchisoare) si a abolit ambele institutii. Decretul 221 de la 30 august 1948 a creat Securitatea. Seful ei a fost generalul NKVD Panteleimon Bodnarenko, romanizat Gheorghe Pintilie. Cei care-l cunosteau au continuat sa-l numeasca "Pantiusa". Nicholschi, acum general, a devenit unul dintre adjunctii sai. Securitatea, ca si Cheka din care se trage, a fost imputernicita atat cu dreptul de a investiga, cat si cu cel de a aplica justitia si a administra inchisorile tarii – drepturi bazate pe decretele lui Lenin din august 1922, ce au ramas neschimbate pana la abolirea URSS. Semnatura lui Pantiusa era suficienta pentru a autoriza Securitatea sa aresteze pe oricine, sa confiste proprietati, sa deporteze, sa condamne sau sa execute orice persoana etichetata "contrarevolutionara". Cei doi adjuncti ai lui Pantiusa puteau trimite pe oricine in lagare de munca. Intre 1917 si 1924, Cheka a executat ca "tradatori" peste un milion de "burghezi" si "culaci" din URSS. Obolul lui Pantiusa, desi mult mai redus in cifre absolute, nu a fost departe raportat la populatia Romaniei. Potrivit unei estimari preparate de Securitate in 1968 la cererea lui Ceausescu, cel putin 50.000 de "burghezi" si "chiaburi" au pierit in inchisorile, centrele de ancheta si lagarele Securitatii conduse de Pantiusa. La 18 decembrie 1954, curand dupa ce Stalin a murit, generalul Abakumov, fostul sef al SMERSH, a fost executat pentru genocid. Pantiusa nu a fost nici macar criticat. Mai au semnificatie asemenea "detalii" dupa 15 ani de la colapsul RSR? Da! Ele restabilesc adevarul istoric. Decretul-lege de la 30 martie 1945, care a infiintat lagarele de munca ce au terorizat Romania, a fost initiat de SMERSH, nu de romani, si a fost bazat pe Decretul lui Lenin de la 29 august 1918, care a creat GULAG-urile Ceka. Majoritatea deportatilor la Canalul Dunare-Marea Neagra, "cavoul burgheziei romane", a fost aprobata de Pantiusa si de adjunctii sai. Infamele inscenari judiciare initiate de PCR/PMR in anii 1946-1954, care au lichidat buna parte a intelectualitatii romane, au fost executate tot de Pantiusa & Co. Prin insinuarea ca Securitatea ar fi fost o creatie romaneasca, le acoperim crimele. Romania’s Foreign Intelligence Service, Historical Documentary publicata de SIE dedica o pagina fiecarui sef si adjunct al spionajului romanesc incepand din 1929, inclusiv una pentru mine. In Romania de azi sunt onorat pentru ca am condus spionajul Securitatii – si hulit pentru ca m-am rupt de el. Mumia lui Lenin continua sa troneze in Piata Rosie. Romania s-a debarasat de regimul comunist acum 15 ani si e mai mult decat timpul sa se dezica si de mumia Securitatii.
|
|
